Moartea lui Ştefan Sameş, fosta glorie a Stelei şi a naţionalei, ar fi trebuit să-i trezească pe elevii lui Ronny Levy din somnolenţa lor obişnuită. La Piatra-Neamţ, nu s-a întâmplat însă aşa, pentru că, după minutul de reculegere ţinut în cinstea fundaşului răpus de cancer, Oţelul le-a scos fotbalul din cap bucureştenilor.
Pare greu de crezut, dar jocul a început cu o ocazie a Stelei. Brandan a centrat ideal în careu, de unde Galamaz, jenat de Costin, a ratat cu seninătate (6). Imediat, după un duel obişnuit la mijlocul terenului, „s-a rupt” Tănase, fotbalistul cu glezne de porţelan şi figuri de primadonă. O ambulanţă l-a scutit de ruşinea care a urmat.
Vulpoiul Paraschiv a deviat şiret în plasa porţii lui Tătăruşanu, dar golul a fost anulat corect pentru ofsaid (13) şi devenise clar că Oţelul ţine cu dinţii de jucăria preferată: mingea. Posesia prelungită, materializată prin pase repezi, scurte şi precise, l-a adus la 20 de metri de poarta Stelei pe Buş. Atacantul de 24 de ani a şerpuit frumos pe lângă Martinovici şi l-a ţintuit pe „Tătă” cu o diagonală ucigătoare, la colţul lung. Era 1-0 pentru campioană (15) şi suferinţa roş-albaştrilor era uşor de ghicit. Ibeh l-a ridiculizat apoi pe Gardoş, driblându-l din corp, dar a şutat în bară, din 6 metri (34). Rusescu a replicat palid, cu un trasor dezamorsat de portarul Grahovac.
Pe final, 14.000 de fani moldoveni au început să facă valuri în tribune. Era şi normal. Pena (87) şi Ibeh (89) au umilit defensiva Stelei, dar au ratat golul de 2-0. A fost însă suficient golul lui Buş, pentru ca Steaua, o echipă muribundă, care n-a contat în Supercupă decât prin prestigiul numelui, să fie îngenuncheată.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu